tu nu mai erai aici...

Doar când plouă pot să ne crească aripi,
Îmi spuneai,
Doar când plouă poți să îți dai seama
Ce e aceea, de fapt, fericirea.
O să îți cumpăr Universul
Cu o mie de lei
Ca să găsești fericirea în formă de plasmă...
Uite-te în sus și imaginează-ți că acolo e imperiul tău.

Dar nu văd nimic,
Ți-am spus,
Plouă și mă dor ochii de atâta umbră.

Nu-i nimic, mă linișteai în șoaptă,
Nu-i nimic,
Poți să închizi ochii.
Imaginează-ți că vezi plasma ca pe o carte deschisă,
Și poți să citești în stele
Cum arată îngerii în fapt
Și cum coboară fericirea de sus.

Nu văd nimic,
Nu pot să văd nimic...

Închide ochii, mi-ai spus
Punându-mi mâinile pe gene,
Închide-i, și o să simți cum ploaia
Îți face aripi.
Universul e al tău, îți amintești,
Ți l-am cumpărat.
Acum taci și privește cerul pătrat
În picăturile atât de rotunde de ploaie.

Și-am stat așa ore întregi
Încercând să descifrez ce scrie acolo sus
Și când am deschis ochii
Nu aveam nici aripi, iar tu nu mai erai aici.
Ploua...
Și-am închis din nou ochii...

O să fie bine !

Eu nu ştiu nimic. E amestesc haotic. Şi vreau să fac curat. Dar am un gând “o să fie bine”... şi continui... pentru că te iubesc...

E ca atunci cand...

Incepi sa tremuri, te albesti la fata, incerci sa te trezesti, dar imediat realizezi ca nu dormi, vrei sa vorbesti, dar cuvintele ti se transforma in sughituri, lacrimile iti curg siroaie pe obrajii paralizati si simti cum sufletul tau s-a materializat in sticla si cineva a venit cu un ciocan si ti l-a spart in milioane de bucati, bucati ce se plimba prin tot corpul tau intepandu-te si sufocandu-te, iar dintr-o data te prabusesti la pamant si tot ce poti sa faci este sa-ti lasi sentimentele sa se transforme in hohote de plans, sperand ca astfel sa iasa afara si niciodata sa nu se mai intoarca inapoi.
Ai simtit vreodata cum sufletul ti se rupe, iar tu nu poti face nimic sa-l opresti?
Ai simtit vreodata acea durere sufleteasca insuportabila, care urla in tine, te face sa te izbesti de toti peretii si care iti spune ca nimic nu va mai fi la fel si ca viata ta s-a oprit acolo si ca nimic din ceea ce se va intampla dupa nu ti-o va mai putea aduce inapoi?
Daca da, inseamna ca macar o data ai suferit...

You are important...

Cati dintre voi v-ati privit macar o data ca fiind cel mai important lucru din viata celorlalti?
Cati dintre voi v-ati gandit macar o data, ca daca nu ati fi existat, cei apropiati ar fi avut cu totul si cu totul alta viata...si de cele mai multe ori nu una extraordinara?
Ne ducem existenta intr-un univers in care ne influentam reciproc unii pe altii si de cele mai multe ori, nici macar nu suntem constienti de asta.
Ma intreb...oare cand va fi momentul in care vom striga: eu cine sunt?
Mult timp am crezut ca increderea in oameni este esentiala, ca prietenia adevarata dureaza o viata si ca oamenii nu se pot schimba atat de usor.
Toate convingerile de mai sus, mi-au fost demontate intr-o clipire, cat sa ma intreb daca sunt eu prea inceata, sau lumea merge mult prea repede.
Unii oameni s-au schimbat in oamenii despre care vorbeau ca nu vor sa ajunga niciodata, s-au blocat intr-un cub de sticla pe peretii caruia scrie: NEGARE - NEINCREDERE-UITARE-SINGURATATE-FALSITATE si nu pot sa mai vada si restul cuvintelor.
Ei cred cu desavarsire ca le este bine asa...si ca nu exista altceva mai bun decat ceea ce au...si e atat de gresit, atat de dureros si atat de sfasietor..cu cat realizezi ca tu nu poti face nimic ca sa-i ajunti.
Mereu am pus suflet in tot ceea ce am facut si mai mult decat atat, am pus suflet in fiecare suflet pe care l-am intalnit si de care m-am atasat intr-un mod sau altul.
Uneori...mi-a fost atat de tare trantita usa in fata, fara regret, fara remuscari, fara amintiri, fara inima, incat am inceput sa cred ca unii oameni chiar sunt formati din pietre!
Nici nu-ti imaginezi cat de tare poti influenta persoana de langa tine...si uneori nu tocmai in modul cel mai extraordinar.
Nu cred ca ai sa realizezi niciodata cat de repede poti transforma un suflet bun, intr-un demon nelinistit si fara lumina.
Atat de multa putere avem noi oamenii..si aproape niciodata nu stim sa facem ceva bun cu ea. Mereu distrugem, intristam, ne razbunam, ne razgandim, ne facem negri, si mai negri, din ce in ce mai negri...
Te-ai intrebat vreodata cine va plange dupa tine, atunci cand nu vei mai fi?
Care vor fi persoanele care fara tine vor ramane incomplete?
Te-ai intrebat vreodata cine va sufla usurat la vederea trupului tau uscat?
Te-ai intrebat vreodata in gandul cui vei fi zi de zi?
Te-ai intrebat vreodata cate persoane au si vor avea o viata extraordinara, pentru simplu fapt ca tu ai facut parte din lumea lor?
Raspunsurile la aceste intrebari le vei descoperi cu timpul...sau niciodata, dar este important sa stii ca TU contezi...si ca TU, daca nu esti bun azi, poate nici cel de langa tine nu va fi.
Niciodata sa nu regreti lucrurile pe care le-ai facut cu buna stiinta: din dragoste, prietenie, respect, pentru ceea ce a fost sau pentru ceea ce va fi.
Sa nu regreti, chiar daca, cei pe care ai incercat sa-i ajuti...sunt cei care nu vor sa se mai uite in ochii tai.
Uneori oamenii nu stiu sa-ti ceara ajutorul, nu stiu ca au nevoie de ajutor si nu vor sa creada ca ei trebuie ajutati. Asta nu inseamna ca tu trebuie sa-i lasi...
Daca intr-adevar au insemnat ceva pentru tine, incearca sa fii mereu in umbra lor...astepta ca ei sa vina sa-ti spuna : am nevoie de tine...
Iar daca nu iti vor spune nimic...asta nu inseamna ca nu i-ai ajutat, pentru ca uneori a face nimic..inseamna sa faci totul.

O melodie care merita ascultata, in special de catre cei care sunt indragostiti !:) Enjoy !!!

 
Alex velea - Iti multumesc

Back to school...:|

Vacanţaaaa. Unde e  vacanţaaaaa….? Vreau la ea.  Nu sunt deloc entuziasmată şi nici împăcată cu gândul că trebuie să mă trezesc din nou la ora  6:30 după trei luni în care m-am trezit în jurul orei 11. School sucks !!!  Ciudat însă, pentru că de obicei eram fericită că îmi voi întâlni colegii, treceam peste toate inconvenienţele legate  de şcoală, dar acum…fâs,nimic. Probabil pentru că acum m-am ciocnit numai de feţe plictisite, obosite, pline de “aere”, mai ales  pline de “egoism”, ca şi când n-am fi colegi, ci nişte  străini. Ne-am schimbat, din păcate din rău în mai rău. Între noi  există o lege nescrisă, ce ne face să nu băgăm  o anumită persoană din clasă în seamă , doar pentru că face parte dintr`un alt grup (da, sunt numai bisericuţe în clasă) cu care nu ai voie să interacţionezi, sau dacă vai, ai făcut o asemenea greşeală, fii sigur că ţi se va reproşa. De ce atâtea prejudecăţi, când am putea fi toţi un grup unit, o gaşcă mare  în care să ne simţim bine, nu de care să râzi sau pe care să o bârfeşti? De ce? De ce nu putem fi toleranţi, de ce nu putem să ne acceptăm unii  altora ideile? E dezamăgitor, gândindu-ne că suntem totuşi în ultimul an de liceu, în care se presupune că nu e loc de aroganţă !!! Poate vă vin minţile la cap, măi coleguţilor,măi !!! Până şi “ieşeala” noastră de luni, ne-a arătat de fapt cum suntem, pentru că deşi eram toţi la o masă, vorbeam tot în grupuleţe. Ruşinică…fiecaruia dintre noi. Ce am scris aici reprezintă un protest. Nu trebuie decât să lasăm mândria la o parte, să renunţăm la aerele de superioritate, totul  pentru ca măcar un an să fim o adevarată echipă şi la bine şi la greu  !!! Peace be with you, people !!! Dacă nu asta, sper ca macar întâlnirea de 10 ani să nu arate ca cea de acum.…speranţa moare ultima !!! :))))


 :)

Rihanna - Only girl

Pentru promovarea celui mai recent single, "Only girl (in the world) " ,  Rihanna a fost protagonista unei şedinte foto în natură. Plină de senzualitate, goală, cu părul roşu,  artista ţine în mână o rochie, afişând imaginea unei femei neîmplinite în dragoste. Rihanna a publicat imaginile pe Twitter.

 

 
Rihanna - Only Girl (In The World)
  Asculta  mai multe  audio   muzica

Locuiesc în telefon...

Simt frustrare…Intenţiile mi`au rămas blocate pe cifra 2 a tastaturii…2, simbolul nostru, al iubirii noastre.  Sigur, radiaţiile sunt de vină pentru acest blocaj.  Mi`au invadat globulele, tot trupul. Trebuie să schimb şi softul, vă văd alb-negru, imaginea începe să se distorsioneze, nevrozele mă acaparează…nerăbdarea…un chin total. De ce nu raspunde? De ce nu`mi pot desprinde degetul de pe acest carnivor negru? Mă înghite cu totul, timpul se dizolvă, mă pierd printre circuite, iar semnalul-unda care încă îmi poartă aşteptarea, deci nu mă ajută deloc…Mai durează mult?  Îmi mai dai şanse?  3 sau 4 săptămâni spui? …

Azi mi-am amintit de mine.  Nu făceam nimic special,  doar mergeam.  Mergeam şi inspiram aerul banal al oraşului şi al vieţii, când nostalgia m-a prins din urmă. M-a îmbrăţişat, iar apoi, a mers la pas cu mine. M-au năpădit amintirile unei vieţi care nu-mi mai aparţine, dar în care am aflat cele mai sărace şi durabile bucurii: miresme de vară, strada care-mi plăcea, prietenii cu care mă jucam, prima poezie învăţată,  entuziasmul cu care aşteptam sărbătorile, hainele noi pe care le cumpăram cu 2 săptămâni înainte, dar le purtăm pentru prima dată în ziua de Paşte, fustiţa plisată şi tricoul portocaliu cu inscripţia "Mom's little helper".  Îmi amintesc şi azi cu drag de primii mei pantofiori "cu toc".  Cei mai frumoşi pantofi din lume!

Când eram mică, vroiam să fiu mare.  Acum, vreau să fiu mică, măcar pentru o zi. Să experimentez încă o dată vârsta celei mai pure sincerităţi, a viselor fără graniţă, vârsta la care toţi suntem frumoşi atât în exterior, cât şi în interior. Aş vrea să trăiesc toate astea încă o dată,  acum, când ştiu să le apreciez.  Cât de frumos era pe atunci...

Timpul trece, dar amintirile frumoase rămân necontenit.

„Copilul nu este copil fiindcă este mic- el este copil ca să devină adult !”

Visez cu TINE !

imaterială ca un fulg
merg cu spatele pe culoarul memoriei tale.
Timpul se târăşte cu paşi de plumb,dar TU
atent la spuma de cuvinte-imagini ce-ţi inundă ecranul retinelor
îţi aminteşti.da,îţi aminteşti chiar şi aşa că ÎNAINTE de NOI
amândoi trăiserăm...
Ne treziserăm în zeci de mii de dimineţi
visaserăm zeci de mii de vise
ne îmbrăcaserăm şi ne dezbrăcaserăm de zeci de mii de ori
trăiserăm.Şi căutam mereu o ieşire
o ieşire reală.
Şi sărutaserăm atâtea guri nepredestinate
şi îmbrăţişaserăm atâtea trupuri nepăsătoare.

Dar ACUM,acum când ne reîntâlnirăm
dragostea avu loc...
Da,de acum o să ne mestece atom cu atom !

Brusc,ochii tăi nebuneşti mă simt atingându-ţi irisul din greşeală.
EU,cea care a confundat realul cu irealul
EU,cea care are nevoie de TINE
EU,cea care tocmai s-a contopit cu răsuflarea ta
EU,cea care se consideră doar un reflex
pe corneea ta translucidă
şi care are prejudecăţi idioate,dar te înţelege.înţelege ce vrei TU.

TU vrei exageratul în drepturi regeşti pentru AMÂNDOI
vrei să stăm ochi în ochi
mână în mână...
Am ajuns în ventriculul tău stâng.
E cald aici.îţi simt dragostea cum pulsează.
Hai să ne îmbrăţişăm,să ne pătrundem
până când oasele ni se sudează
până când globulele ni se amestecă
până când devenim un ÎNTREG !
                       Mi-e dor de tine...

TE IUBESC :

1.Pentru că  am descoperit un cu totul alt om sub imaginea de tip de bani gata.
2.Pentru că povestea noastră de iubire a început încă din copilărie...
3.Pentru că mi-ai fost alături indiferent de situaţie.
4. Pentru că îţi pricep glumele şi mi le pricepi şi tu (de obicei) pe ale mele.
5. Pentru că acum 1 an şi şase luni ai început să asculţi muzică pe placul meu, iar în prezent aproape toate melodiile plăcute de unul îi plac şi celuilalt.
6.Pentru că am un carneţel cu jurăminte de la tine.:X
7. Pentru că ştii ce îmi place fără să îi întrebi pe alţii.
8.Pentru că ai o răbdare enormă cu mine şi îmi accepţi toate figurile mele de om cu inimioara meschină şi minte aiurită(da,am figuri...uneori:-”)
9.Pentru că încerci să mă pricepi.
10. Pentru că deja ştii după dupa tonul vocii mele, chiar şi după cum îţi scriu pe mess dacă mă simt bine sau nu.
11. Pentru că eşti singurul care m-a ţinut în braţe pentru a mă linişti când plângeam.
12. Pentru că eşti romantic.
13. Pentru că azi ştii ce culoare au ochii mei.
14.Pentru că eşti fascinat de părul meu.:P.
15. Pentru că îţi dai seama atunci când mă machez un pic altfel...
16.Pentru că ai ochii unici, o combinaţie de căprui cu pigmenţi verzi.:X
17. Pentru că totdeauna m-au fascinat gâtul şi mâinile tale.
18.Pentru că ai veni cu mine oriunde aş vrea,indiferent de starea ta de spirit.:D
19. Pentru că ştii să îmi săruţi buzele aşa cum nu a ştiut nimeni.
20. Pentru că te înţelegi bine cu părinţii mei.
21.Pentru că ne ştim din copilărie.
22.Pentru că adoram să stau numai cu tine când eram mică...uneori chiar nu ştiam ce să mai inventez ca să mă lase la tine.:))
23.Pentru fapta ta frumoasă de Revelion...şi pentru că doar datorită ţie,Revelionul nu a fost oribil.
24. Pentru că îmi gâdili orgoliul de fiecare dată cînd te întreb ce îţi place la mine şi de ce mă iubeşti.
25.Pentru că...de fapt îmi place cum conduci...m-aş plimba cu tine non-stop.:P
26.Pentru că mă iubeşti...şi mi-ai spus-o de atâtea ori...
27. Pentru că mi-ai dăruit inimioara cu care dorm noaptea.
28.Pentru că m-ai ajutat de atâtea ori când am avut nevoie.
29.Pentru că m-ai ajutat chiar să-mi fac ordine în cameră.
30. Pentru că te gândeşti la mine indiferent de ceea ce faci: duş,mănânci,eşti la facultate...
31.Pentru că nu ştiam până acum cât de grozav e la mare cu prietenul.:))
32.Pentru că ai avut curaj să negociezi cu ai mei să mă lase la mare.;;)
33. Pentru că am avut curaj să îţi spun că te iubesc cu ai mei lângă mine.
34.Pentru că ai găsit tot felul de alinturi haioase.:P
35.Pentru că eşti deschis la chestii noi.
36.Pentru că te gâdili.
37.Pentru că îmi place fundul tău.:))
38.Pentru că ne uităm împreună la filmele pe care eu le aleg...:))
39.Pentru că ne place amândurora KFC-ul.
40.Pentru că m-ai făcut şi pe mine să-mi placă sosul de usturoi.=))
41.Pentru că ştii să găteşti...spre deosebire de mine.:))
42.Pentru că ai încercat să mă înveţi să conduc.
43.Pentru că ai stat cu mine şi ai avut grijă de mine atunci când mi-a fost rău.:(
44.Pentru că mă ţii în braţe până adorm.
45.Pentru că nu te-ai supărat că patru luni ai mei n-au ştiut de noi.:))
46.Pentru că mi-ai făcut cadou brelocuri.:))
47.Pentru că mereu îmi spui că mă vrei lângă tine,atunci când suntem departe unul de celălalt.
48.Pentru că m-ai învăţat să mă plimb cu caiacul(aşa cred că se numeşte).
49.Pentru că am stat atâtea seri în vară,pe leagăn.
50.Pentru că avem o melodie a noastră.
51.Pentru că eşti plin de tandreţe când chiar am nevoie de asta.
52. Pentru că în braţele tale mă simt cu adevărat liniştită.
53.Pentru că m-ai învăţat atâtea lucruri bune.
54.Pentru că îmi dăruieşti trandafiri albi...preferaţii mei.
55. Pentru că eşti singurul care mă felicită când e vorba de împliniri personale minuscule, care înseamnă mult pentru mine, dar nimic pentru ceilalţi.
56. Pentru că încă mă iubeşti dupa un an şi jumătate.
57. Pentru că îmi citeşti blogul.
58.Pentru că majoritatea articolelor mele sunt despre tine...
59.Pentru toate tâmpeniile pe care le spui uneori.:))
60.Pentru că mă ţii de mână pe stradă.
61.Pentru că ne stă bine împreună.
62.Pentru că mă placi aşa cum sunt !
63.Pentru că pot să-ţi spun aproape orice.
64.Pentru că ţi-ar păsa dacă aş păţi ceva.
65.Pentru că mi-ai zis mai demult că nu vrei să mă pierzi.
66.Pentru că facem atâtea lucruri fără măcar a fi împreună.
67.Pentru că îmi place cum zâmbeşti.
68.Pentru că îmi plac aproape toate pozele tale.
69.Pentru că îmi ştii numărul de telefon.
70.Pentru că mă faci să râd atunci când sunt sad.
71.Pentru că ai vrea să te trezeşti lângă mine dimineaţa.
72.Pentru că aş putea găsi mereu motive să te iubesc tot mai mult.
73.Pentru că iubeşti animalele...
74.Pentru că te-aş privi ore în şir...
75.Pentru că atunci când suntem supăraţi mă împaci de fiecare dată...bine,în ultima perioadă eu am făcut asta mai mult.:-L
76.Pentru că aud vocea ta vibrând în toate zgomotele lumii.
77.Pentru că ai sta non-stop cu mine pe mess.
78.Pentru că îţi place cum arăt dimineaţa.:P
79.Pentru că eşti natural.
80.Pentru că ştii să te joci cu mine atunci când mă simt copil.
81.Pentru că eşti sensibil şi adorabil.:)
82.Pentru că în fiecare zi îmi spui că mă iubeşti.
83.Pentru că ţii o poză cu mine pe desktop.
84.Pentru că nu fumezi.
85.Pentru că mă faci să mă simt protejată.
86.Pentru că ai pus brelocul meu ţicnit la cheile tale de la maşină.
87.Pentru că era să te înnec,dar tu nu te-ai supărat.:))
88.Pentru că mă pui mereu pe primul loc.
89.Pentru că ai încredere în mine.
90.Pentru că îţi dai seama atât de repede dacă ceva nu îmi convine.
91.Pentru că avem ora noastră de culcare.:X
92. Pentru că avem şi o propoziţie numai a noastră „ori amândoi ori niciunul”.
93.Pentru că uneori vrei să pari un dur.:))
94.Pentru că m-ai învăţat să iubesc.
95.Pentru că faci atâtea eforturi pentru a ne vedea.:(
96.Pentru că faci lucruri mici şi neînsemnate doar ca să-mi arăţi cât de importantă sunt eu pentru tine.
97.Pentru că îţi place cum scriu.
98.Pentru că mereu vei fi alături de mine.
99.Pentru că mai sunt atâtea de spus despre tine !!!
100.Pentru că TE IUBESC !!!

Nu eşti un miraj...

fulgi de zăpadă se sting dulce pe pielea mea caldă, iar tu, îţi dansezi veşnicul dans poetic în faţa mea, şi eu n-am ochi.
dar te miros. îţi miros fiecare mişcare, iar în mintea mea, te văd, aşa cum eşti defapt. un val de lumini, colorate în culori pe care nu le înţeleg, şi nici nu vreau să le înţeleg.
tu, te agăţi de gâtul meu şi îmi dezlipeşti bucăţi întregi de piele, pe care le săruţi cu buzele tale gri, şi apoi mi le lipeşti înapoi, într-o poziţie mai bună decât erau înainte.
şi îmi iei mâna, şi o bagi la tine în buzunar. acolo sunt câţiva nasturi, pe care ţi i-am rupt din greşeală când încercam cu neîndemânare să-ţi dau cămaşa jos, să sorb din pieptul tău mierea ce ar putea ucide şi cel mai de temut zeu, şi cel mai bătrân demon.
tu ştii, că sărutul meu îţi întoarce atomii pe dos, şi-ţi sparge toată galaxia în care trăieşti, în capul pe care am să ţi-l sărut până când soarele ne va înghiţi pe toţi, şi vom fi doar nişte fripturi cosmice.
tu, exişti pentru mine...

Diferenţe :)

Femeile sunt ciudate, neînţelese, absurde, fascinante, ingenioase, orgolioase, capricioase, complexe....
Femeile sunt aşa pentru că:

1. doar ele se pot trezi în mijlocul nopţii, pentru că şi-au amintit ce vroiau să spună în decursul zilei şi nu mai au răbdare până dimineaţă
2. se supără pentru că ai spus că dimineaţa ai să le faci micul dejun şi tu dimineaţa le scoţi în oraş (trebuia să-ţi respecţi promisiunea)
3. pot fi fericite, astfel încât ai senzaţia că plutesc, şi iubitul să facă o glumiţă jalnică, iar ele să nu mai vorbească toată ziua cu el
4. se pot îndrăgosti de un băiat virtual atât de tare, încât au senzaţia că aşa este şi în realitate
5. pot să-şi imagineze şi să vorbească la nesfârşit despre povestea lor de dragoste care a durat între o zi şi o săptămână
6. nu trec peste, decât foarte greu, dar şi atunci încă îşi mai amintesc şi se supără iar
7. dau scuze penibile sau se eschivează pentru că pur şi simplu nu vor să doarmă la tine, dar nu ştiu cum să ţi-o spună
8. atunci când sunt triste e de ajuns ca cineva să le facă să zâmbească şi pentru moment uită şi sunt bucuroase
9. pot vorbi ore întregi cu prietenele despre absolut orice: bărbaţi, sex, pantofi, cărţi, mâncare sau de ce luna se numeşte lună şi nu soare
10. pot să se vadă cu aceleaşi prietene (pe care le ştiu de o groază de timp) o săptămână întreagă la rând, non-stop, iar în a 8-a zi tot să mai aibă despre ce să discute
11. sunt atât de naive, încât cred că el le va suna a doua zi, dupa ce l-au cunoscut pentru prima dată aseară şi el chiar le-a spus că n-o să le sune, dar în glumă
12. sunt şi mai naive atunci când caută scuze din ce în ce mai penibile şi nerealiste, ca să-şi justifice de ce el nu a mai putut veni la întâlnirea cu prietenii tăi
13. se pot auto-îndrăgostii, adică pot sta o singură zi cu un baiat, iar când ajung acasă revăd în cap toată scena şi încep să creeze conexiuni şi legături, astfel încât au impresia că acel băiat e topit după ele, uneori chiar e;)
14. pot despica o singură problemă într-un milion de variante, una mai plauzibilă ca alta
15. sunt paranoice
16. sunt geloase
17. uneori se gândesc că ele sunt atât de simple şi atât de uşor de înţeles, încât râd atunci când barbaţii pur şi simplu le găsesc indescifrabile
18. spun ceva clar, iar el face cu totul altceva pentru că a crezut că ea a vrut să spună ceva diferit, pentru că e femeie şi femeile sunt complicate
19. sunt rele, sunt atât de rele, de o mie de ori mai rele decât bărbaţii, iar atunci când îşi urmăresc un interes pot minţi şi calcă lumea în picioare fără nici măcar să se uite înapoi
20. sunt mândre că sunt femei
21. doar ele pot munci 12 ore pe zi, iar când ajung acasă, îţi pun masa, te ascultă când le povesteşti ce-ai făcut azi, fac dragoste cu tine, şi eventual se mai uită şi la un film
22. plâng la filme, iar după aia mai plâng încă 3 ore pentru că sunt triste
23. au atât de multă imaginaţie, încât pot să te surprindă mereu cu ceva original sau făcut de ele, sau o surpriză, doar ca să-ţi fie ţie bine
24. au puterea să te ierte mereu, mereu, mereu, să te asculte cum le spui că-ţi pare rău, să creadă că te vei schimba, dar şi să traseze o limită în care cuvintele nu mai sunt de ajuns, sau faptele
25. dacă au fost extrem de rănite, deşi suferă, deşi plâng în fiecare seară, pot să o ia de la capăt
26. întotdeauna vor crede în dragoste, chiar dacă au fost dezamăgite şi întotdeauna vor spera că prinţul pe cal alb va apărea din basm
27. ştiu să flirteze, să-ţi zâmbească şi să-ţi vorbească ca şi cum ai fi singurul şi unicul bărbat din lume
28. fac compromisuri, mai mari sau mai mici, crezând că aşa o să fie mai bine
29. mereu aşteaptă un final ca-n filme
30. pot să moară de durere de cap, de burtă, de mână, mai ştiu eu ce, dar renunţă în a se mai plânge dacă şi pe tine te doare un pic gâtul că ai dormit nasol
31. nu se îmbată aproape niciodată, dar atunci când o fac sunt extrem de comice...uneori şi extrem de patetice
32. ştiu unde greşesc, sunt lucide în a da sfaturi altora, dar au o mare problemă când vine vorba de ele
33. se extaziază cand văd pe cineva cunoscut (vedetă), pot dansa pe stradă şi râde în hohote fără să le pese ce cred cei din jur
34. urăsc cocălarii, beţivii, drogaţii şi oamenii violenţi
35. atunci când iubesc, iubesc cu tot sufletul şi se îndrăgostesc iremediabil, îşi fac vise, planuri, speranţe, ca atunci când se despart să sufere o perioadă, ca apoi s-o poată lua de la capăt :)
36. au învăţat să fie femei de carieră, dar şi mame şi iubite şi prietene
37. ştiu să pară inabordabile şi reci ca gheaţa, dar ele să fie defapt foarte timide şi panicate
38. sunt fenomenale atunci când spun "n-am nimic!!"

Şi ar mai fi atâtea de zis...dar cel mai important mi se pare, ca voi, băieţii, să nu mai încercaţi să înţelegeţi femeile,ci doar să le ascultaţi cu atenţie, pentru că veţi şti ce vor cu adevărat de la voi, iar dacă vă consolează cu ceva, să ştiţi că nici noi nu vă înţelegem câteodată. Deşi susţineţi că sunteţi atât de simpli şi usor de descifrat, uneori nu ştim de pe ce planetă să vă luăm...
Oricum clar e că suntem unii de pe Marte şi alţii de pe Venus, cel puţin până ajungem pe o "planetă" comună. Şi mai ştiu că nu puteţi fără noi...dar...nici noi nu putem fără voi:))

Paradoxal...

O întrebare plămădită din spontan, un răspuns ce intervine pe muţeşte, semne şi observaţii subtile, şi două perechi de ochi ce se privesc insistent. Nimeni nu vrea să fure un răspuns banal, nici măcar întrebare nu aşteaptă o răcorire instantă, e un fulg ce pluteşte şi nu se atinge de pământ.

Suflă cât te ţin plămânii, ameţeşte-te în ritmul învârtitorii, balansează-te cât să te pregăteşti, zboară la mai puţin de un metru, închide ochii şi pune-ţi prima ta dorintă, prima care se va împlini.

Luna se joacă, şi tu o priveşti, îi vezi reflexia în primul geam ce te umbreşte, se ascunde doar după nori, s-ascunde şi tu ştii asta.

Iar întrebarea e încă la coadă, aşteaptă, e prea mult zgomot, sunetele sunt necunoscute şi amestecate, o maioneză ce se taie din grabă, un lapte rece ţinut parcă la Polul Nord, telefoane ce deranjează magia şi lumina elegantă ce ne ţine în format de doi "2".

Şi încă taci. Oare nu pot smulge nici măcar un cuvânt din miile pe care le gândeşti? Oare tre' să mă conectez cu totul ca să răzbesc? Să cad spui tu? Să cad? Atunci deschide-ţi braţele şi spune-mi că vrei să ne pierdem  în doi "2".

Încep să văd o mişcare a buzelor tale, au mania de-a mă săruta, dar încă nu le las. Îţi tachinez trupul şi-ţi place, e frumosul ce două cuvinte l-ar putea desface, e lumina ce vine după noapte, e fixul ce nu prevesteşte moarte, nu încă.

De ce mă priveşti aşa? Mă epuizez în vid şi lumea mea se camuflează. Sunt sigură că te-ai furişat şi nu te-ai lăsat întors, te-au influenţat, dar tot ca tine-ai făcut, te-ai minţit, dar simţitul a fost tot pur, te-ai dat peste cap şi te-ai lovit, când m-ai privit ai ştiut, ţi-a plăcut, şi mai vrei...

M-am prins de piciorul tău stâng, mâiniile noastre au căutat degete, au căutat unire, ai închis ochii şi-am început să vorbim, pe o altă limbă, totul în vid.

De ce vid? Pentru că tu ai închis termopanul şi te-ai pus pe învăţat, pentru că eu am stat semi adormită, iar tu mi-ai şoptit, sau doar mi-am închipuit.

Eşti conştient că eu nu pot învăţa, că mă las dusă de val şi mă pot bâlbâi. Eşti TU când şi Eu sunt, de NOI nu scoatem niciun cuvânt.

Să revenim... De ce mă priveşti aşa?
I-am cenzurat un prim sărut, i-am tăiat răsuflarea, el mi-a pensat dorinţa. M-a lăsat să transpir şi mi-a răspuns ca o văpaie, în surdină:

" Cu ochi străini?"

Nu m-am gândit, am citit exact în "carte", am pretins că limba mea va articula ce trebuie, iar glasul îl va auzi doar el, i-am cedat un răspuns ameţit:

"Nu, cu ochii tăi.."

N-a mai urmat nimic, nimic care să fie tipărit, nimic care să implice caractere amestecate.

Am zburdat fără plecări programate, iar cei ce ar fi trebui să ne ceară taxe pe visare,ne-au evitat în mod intenţionat, n-au vrut să ne strice starea.

"Doar două?" Asta a fost întrebarea duşmanului, un urât ce vroia mărunt pe motiv că luna e de ceva vreme pe cer şi luminează fix spre noi. Nu se mulţumea cu ce-a primit, vroia exageratul. I-am spus că mai mult nu există, egalul se vroia în drepturi regeşti. Am comis exact plăcutul.

Acum număr clipele până la trezire, mi s-a promis că nu durează mult.

Dar dacă ar dura o eternitate şi un strop dintr-un străin infinit? Aş mai avea răbdare?

Acum că mă iubeşti, ţi-e bine?

• Vrei să mă vezi, vrei să mă atingi, vrei să-mi vorbeşti?
• Vrei să mă uiţi, să mă renegi, să mă ştergi din mintea ta?
• Mă compari cu toate şi nu mă regăseşti în niciuna?
• Îţi imaginezi viaţa fără mine?
• Dacă aş pleca definitiv şi nu aş mai spune absolut nimic niciodată, ai fi trist sau fericit?
• Mă chemi în fiecare zi, chiar dacă ştii că nu te aud?
• Ai da orice să mă vezi fericită?
• Dacă într-o zi aş fi supărată pe ploaie, ai fi în stare s-o baţi?
• Ştii să-mi iei apărarea în faţa tuturor?
• Ştii să lupţi pentru iubirea ta?
• Poţi să mă ierţi dacă greşesc?
• Poţi să mă asculţi chiar şi atunci când tac?
• Poţi să-mi citeşti în ochi?
• Poţi să mă vrei chiar şi atunci când nici eu nu mă vreau?
• Vei şti să mă iubeşti, atunci când toţi mă urăsc?
• Ce crezi că e iubirea până la urmă?
  

Ştii de ce te întreb? Pentru că eu ştiu cum e să te iubesc…

Iubesc...

      

        Ochii tăi...privirea ta şi profunzimea pe care o ascunzi atunci când schiţezi un mic zâmbet. Ţi-am zis doar că nu toţi sunt la fel şi niciunul nu seamănă cu celălalt, dar tu ai ceva mai mult. Nu găsesc în cuvinte acel ceva pe care să-l scriu aici, dar mă bucură faptul că tu ştii la ce mă refer...

       Mă crezi sau nu, dar nu m-aş plictisi ... să te privesc în timp ce tu te "joci" cu timpul şi treci dintr-o stare în alta şi faci totul din plăcere aşa cum iţi place ţie. Şi totul pentru că ai tăi ochi ascund un lucru... ascund bunatatea şi răbdarea pe care o ai şi pe deasupra o dăruire mare pentru a-mi mulţumi egoul...
       Sunt ochii tăi şi vezi prin ei aceeaşi lume ca şi mine, dar diferă perspectiva...e una singură văzută în mai multe feluri...diferită doar din punctul nostru de vedere, iar ochii tăi îneacă tot lăsând doar adevarata perspectivă să se evidenţieze.
       Nu aş putea să te mint şi să-ţi spun că ai cei mai frumoşi ochi din lume... e posibil ca nici macar să nu existe aşa ceva , dar dintre toţi ai tăi sunt singurii care mă mai provoacă să mă amestec cu visele şi să nu trăiesc în stres şi fără pic de ceva nou.
       Nu ştiu dacă ai observat, dar e de ajuns să priveşti o persoană ca să-ţi dai seama dacă te minte... tu însă ameteşti persoana....şi dacă ai vrea ai obţine ce vrei şi totuşi nu faci asta...pentru că te vrei altfel...
       Şi de data asta totul porneşte de la ochii tăi....de la privire şi se ajunge la... ce vrei tu. Şi acum te pot privi şi îmi dau seama că ochii tăi au o transparenţă extrem de fină ce mă conduce direct la inimă...şi mă ajută să ştiu ce simţi... e chiar mai mult decât o şoaptă sau cuvinte scrise în zadar... e exact a ta viaţă pe "şleau" .


Şi acum punct şi de la capăt...


...dimineaţă ai să te trezeşti şi ai să ştii că o noapte întreagă am vrut să te privesc gândindu-mă că ai să-mi arunci şi tu o privire...

Mi`e dor...

Şi starea asta mă cuprinde doar când e noapte. Doar când nu e nimeni lângă mine, când îmi pot închipui şi când totuşi el lipseşte în neştire. Când o parte simte, iar cealaltă zburdă, când un căţeluş se joacă şi altu' muşcă, când eu mă înfior şi îmi e teamă că ştiu de ce...
Şi nu-mi place când se repetă, nu-mi place când rămân în aşteptare, când timpul meu liber nu e o scăpare. Şi îmi e dor, şi clădesc doar imagini, şi acum mă dor. Mă îmbată luna şi nu înţeleg de ce m-aş lua de lumina ei. E atât de slabă şi totuşi reuşesc s-o zăresc... Şi acel loc e privit de un întreg şi toţi ne legăm de ceva unic. Mie-mi place când tu visezi, eu nu pot, nu vreau, singură nu-mi place. Eu respir şi singură prin lume, dar îmbrăţişarea ta m-ar face să şi trăiesc.
Şi doar ştii că e un joc, si fiecare are un rol, eu rup mii de foi şi sunt o escroacă. Mă joc doar când e foc. Mă ard şi am răni, îmi trec, şi-mi fac altele.
Nu am final, nu pun stop, nu fac găuri în Pământ, nu răscolesc amintiri, ci doar ele pe mine, nu primesc, ci doar dau. Nu lăcrimez, eu doar plâng ca să scap...
Şi cineva are urechi să asculte, ascunderea i-a fost după prima uşă, secretul rămâne acelaşi şi încă nu-l ştie nimeni. Nimeni suntem noi, e bucuria pe care nu toţi o văd, nici noi, dar o simţim.
Şi tăcerea sau evitarea e cauzată de fiecare milimetru ce mă desparte de tine, e vinovată şi muzica şi scaunul pe care stau. Căderea mea e bruscă, iar ameţeala mă ia doar când închid ochii. Se învârte cu mine lumea, sau ea în jurul meu.




Nu cedez, nu sar peste, nu ezit, nu's copil. Eu nu mă cunosc, tu sigur mă ştii...

Gataaaa !!

Mi-au fost furate lacrimile…Pentru că ştiu sigur că mai am...dar nu le văd, nu le simt şi nu pot să le chem.
Mi-e dor să plâng în hohote…
Mi-e dor să râd...
Mi-e atât de dor să fiu pe deplin fericită... 
Doamne…nici nu mai ţin minte ce e aia…să fii fericit, e de bine, nu?

Trebuie să fii cu adevărat stupid să nu-ţi mai aduci aminte ce e fericirea. Însă eu am uitat. Şi dau vina pe 2009!

Şi pe oamenii care mint şi sunt răi şi doar folosesc alţi oameni ca să-şi afle ei răspunsurile...
Nu-mi plac oamenii care mint. Şi nici cei care îşi răspund lor înainte să-mi răspundă mie. Oare nu-mi mai plac oamenii?

Aş vrea să am timpul necesar să mă descompun. Să pot sta în casă până când găsesc modalitatea de a-mi scoate tot dorul şi sentimentele triste din suflet...sau până aş găsi modalitatea să-mi scot sufletul.
Să-l calc...poate aşa am să mă gâdil şi am să râd şi eu!

Sunt atât de nervoasă pe nişte oameni...sunt nervoasă pe cuvinte, de ce există cuvinte? De ce ne spunem cuvinte? Serios acum…oricum, ce spunem o să se piardă în van. N-are niciun sens.

Oamenii sunt răi şi nebuni şi ciudaţi!!! Nu mai vreau să cunosc oameni...să dispară toţi. Se gândesc numai la ei.

Cum să te gândeşti numai la tine, când cel din faţa ta îţi zice să te gândeşti şi la el?

Oamenii sunt răi. Şi cineva mi-a furat lacrimile. Am uitat ce e fericirea…

Iar eu nu urăsc...şi nu pot să stau supărată pe cineva…şi nu mint…şi am suflet...şi merit...dar se pare că UNIVERSUL este de altă părere.

Poate am fost prea scorpie în 2009 şi m-au ajuns blestemele şi poate am şi plâns cam mult şi uite aşa am rezolvat dilema.

Draga Livia,

Pentru că în 2009 ai plâns de ţi-ai stors şi inima, ţi-am furat lacrimele. A, şi pentru că ai acţionat pentru prima dată, iresponsabil, rece şi rău, ţi-am luat dreptul la fericire! Aşa că, în 2010, o să ţi se întoarcă roata, ai să ai un an de *****, în care ai să cunoşti numai oameni răi, pe care o să-i doară în *** de tine.

Cu drag,

Comisia Centrală a Universului.

Ştiţi ce? Eu îmi vreau lacrimile înapoi. Şi vreau să fiu rea…cum fac să fiu rea? Cum fac să uit şi să nu mă mai agit?
Cum naiba să fac să nu mă mai doară???

Şi nu e frumos să înjuraţi!
P.S: The one I love…is not included in this description`…
Cheers`! :)

... am doar 18 ani

Yep yep... azi e a doua zi în care sunt majoră, chiar dacă arăt ca de 15 ani (peste 10 ani... va fi un avantaj, ştiu :D).

Deşi pot să fac 1000 de lucruri fără bătăi de cap,am luat o pauză mică... să mă gândesc la ce am realizat eu până acum.
Răspunsul: nimic material. Am învăţat să fiu om, am învăţat să zâmbesc, să mă bucur, am învăţat SĂ IUBESC. Restul... e irelevant.

Ştiu că mă aşteaptă mult mai mult de-atât !

Ieri am făcut 18 ani. Am devenit “legală”. Pentru mine, vârsta de 18 ani părea acel hop de care dacă treceai, viaţa cu siguranţă ţi se va schimba radical. Sunt o persoană care nu-şi face prea multe speranţe, pentru că speranţele aduc cu sine dezamăgiri mari atunci când nu sunt finalizate în realizări. Prefer să fiu surprinsă, decât dezamăgită.
 

Însă, de ziua mea, de majoratul meu, mi-am permis să-mi fac speranţe. Speranţe pentru mai bine, speranţe pentru schimbare, speranţe pentru libertate. Dar libertatea e putere, şi odată cu puterea vine şi responsabilitatea.
 

Nu mă simt diferit, nu gândesc diferit, nu simt diferit. Sunt tot eu, Livia , poate cu puţin mai multă experienţă de viaţă. Dar ştiu că de-a lungul timpului mă voi schimba, viaţa garantează asta. Sper că mă voi schimba în mai bine, aceasta e speranţa mea “de 18 ani”; sper că voi ajunge departe şi voi lăsa numai bine în urmă; sper ca lumea să fie pregătită pentru mine,şi sper ca eu să nu o dezamăgesc.
 

Şi nu în ultimul rând, sper să am alături oamenii care au fost acolo pentru mine şi până acum, dar şi pe mulţi alţii !

Vama Veche - 18 ani

Am doar optispe ani,
Sunt nebun iubesc si nu am bani!
Nimeni nu-mi sta in drum,
Am soseaua mea doar cu-n singur sens ma va duce undeva?

Ref:

Visele mele
Se implinesc
Cit bat din palme sau cit clipesc!
Inspir(respir) iubire,
Expir(maninc) iubire,
Va dau la toti si va molipsesc.
Nimic in lume
Nu ma opreste
Sa urlu tare SUNT FERICIT!!!
Nu-mi strigati ce sa fac,
Fiindca timpu-I un ac
Iara noi suntem ata din el!

Ziua cind te-am vazut
Inima mi s-a urcat in git,
Si n-a mai coborit?
Bate-acolo sus iar cind te sarut cinci batai in plus pe minut.

Ref:

Numai pentru noi doi,
Timpul sa se-opreasca intr-o joi
Si sa il pacalim,
Sa-i dam drumul din nou si sa o ia din loc doar cind o fi sa ne despartim!

Lume cit te iubesc!
Suflletul mi-e bomba explodez!
Vise in mii de parti,
Vi le fac cadou, implinitile voi, visul meu il traiesc chïar acum

Leapsa from Evelyn`:)

Cât e ceasul?
19:17

Numele tău este...?
Moise Livia-Andreea

Porecla?
Livyshqtza sau mai nou Coc`:))

Tatuaje?
Nu.

Culoarea ochilor?
Albastrii cu pigmenti gri.

Locul în care te-ai născut?
Rm. Vâlcea.

Mâncare favorită?
Am mai multe`;;).

Ai înfăşurat vreodată pe cineva cu hârtie igienică?
Noup.:P.

Ai iubit pe cineva atât de mult încat să-ţi vină să plângi?
Da…

Ai fost implicat în vreun accident de maşină?
Niciodata.

Crutoane sau bacon?
Bacon.

Zi favorită din săptamână?
Sâmbătă.

Restaurant favorit?
Restaurantul Chinezesc.

Ce sport iţi place să urmăreşti?
Volei.

Băutura favorită?
Sucul de mere verzi.:D

Îngheţata favorită?
De capsuni si visine.

Walt Disney sau Warner Bros?
Nici unul…

Restaurant fast food favorit?
KFC.

Ce culoare are dormitorul vostru?
Rosu.

De câte ori ai copiat la un examen?
Niciodată. La toate examenele am invatat.

De la cine ai primit leapsa asta?
Evelyn.

În care magazin ai fi cheltuit toţi banii de pe card?
BsB, Kenvelo,Esprit.

Ce faci de obicei când te plictiseşti?
Citesc o carte buna sau vizionez un film.

La ce oră mergi la culcare?
Pe la 11-12.

Cine o să raspundă primul/prima la leapşa asta?
Nu stiu...Rada.

Câţi din cei cărora le trimiti lepaşa nu iţi vor răspunde?
Nici unul.

Ultima persoană cu care ai luat masa la restaurant?
CoC.

Ce asculţi în momentul ăsta?
Jason Delura-What`cha say.

Care este culoarea preferată?
Albastrul si negrul.

Mare sau lac?
Mare.

Câte tatuaje ai?
Nici unul.

Ai rămas vreodată fără benzină la maşină?
Niciodată.

Ce preferi, pisică sau căţel?
Căţel.

Ce anotimp preferi, vara sau iarna?
Vara,putin si iarna.

Eşti solo?
Nup.

Eşti îndrăgostită de cineva?
Da.

Cât e ceasul?
19:36

"Esti o prefacuta !"..."Ce-ai zis?"..."Adevarul..."

       Spun despre mine că sunt o persoană sinceră. De cele mai multe ori este chiar adevărat. Pot să mă prefac, dar dacă mă cunoşti ai să observi cum mimica mea iţi indică cu totul altceva.
       Însă, oricât de sinceră m-aş declara, sunt amănunte pe care le cred despre ceilalţi şi nu le spun, sau nu am curajul să le spun.
Mi-ar plăcea asta: o zi fără ascunzişuri.
       Ar fi ciudat, nu? Să mergi pe stradă şi să auzi din dreapta "Eşti cea mai naşpa îmbrăcată persoană pe care am văzut-o, urâto!!" şi din stanga "Păpuşee, ieşim la un suc?"
Ai fi descoperit, transparent, aparent neajutorat, dar măcar ai şti una şi bună: cine te iubeşte, cine te urăşte, cine te evită, de ce şi tot aşa.
       Personal, mor de curiozitate să aflu ce crede lumea cu adevarat despre mine.
Poate şi dintr-un egocentrism mai mult sau mai puţin ascuns...cine ştie?
Apoi, analizez un pic situaţia şi ajung la concluzia: nu suport când cineva mă critică (de cele mai multe ori mă supăr şi plâng ), aşadar, mi-aş dori să aflu ce crede lumea cu adevarat despre mine, dar ar putea fi un pic cosmetizate aceste ganduri?
       În orice caz, ideea acestui post este următoarea: aş vrea din tot sufletul, ca într-o zi, să pot spune oamenilor din jurul meu exact, cu cea mai crudă onestitate, ceea ce gândesc despre ei sau în legatură cu ei. Poate aşa aş mai înceta să-mi pun un milion de întrebări şi să fac nenumărate scenarii şi vise.
Cum s-ar mai uita în ochii mei, cea căreia i-aş spune: "Eşti o nebună obsedată ce trăieşte într-o lume imaginară" sau "Tu, tu, tu, tu! Numai despre tine ştii să vorbeşti, nu ştii să asculţi şi ai nevoie de oameni doar ca să te lauzi!!"
       Nu am avut mereu curajul să zic pe faţă tot adevărul, dar am apelat la subtilităţi, jocuri de cuvinte, aluzii mai mult sau mai puţin directe, partea tristă fiind că multe dintre ele s-au transformat în gafe şi nu prea au avut rezultatul scontat...sau nu au fost inţelese?
Ştiu că avem reputaţii de păstrat, o imagine de întreţinut, zâmbete automate şi replici bine gândite, dar ar fi interesant dacă am proclama o zi : "ZIUA ADEVĂRULUI ABSOLUT".
Cine ştie? Poate ar fi exact şutul în fund de care am avea nevoie cu toţii pentru a ne vedea lungul nasului.