Însă, oricât de sinceră m-aş declara, sunt amănunte pe care le cred despre ceilalţi şi nu le spun, sau nu am curajul să le spun.
Mi-ar plăcea asta: o zi fără ascunzişuri.
Ar fi ciudat, nu? Să mergi pe stradă şi să auzi din dreapta "Eşti cea mai naşpa îmbrăcată persoană pe care am văzut-o, urâto!!" şi din stanga "Păpuşee, ieşim la un suc?"
Ai fi descoperit, transparent, aparent neajutorat, dar măcar ai şti una şi bună: cine te iubeşte, cine te urăşte, cine te evită, de ce şi tot aşa.
Personal, mor de curiozitate să aflu ce crede lumea cu adevarat despre mine.
Poate şi dintr-un egocentrism mai mult sau mai puţin ascuns...cine ştie?
Apoi, analizez un pic situaţia şi ajung la concluzia: nu suport când cineva mă critică (de cele mai multe ori mă supăr şi plâng ), aşadar, mi-aş dori să aflu ce crede lumea cu adevarat despre mine, dar ar putea fi un pic cosmetizate aceste ganduri?
În orice caz, ideea acestui post este următoarea: aş vrea din tot sufletul, ca într-o zi, să pot spune oamenilor din jurul meu exact, cu cea mai crudă onestitate, ceea ce gândesc despre ei sau în legatură cu ei. Poate aşa aş mai înceta să-mi pun un milion de întrebări şi să fac nenumărate scenarii şi vise.
Cum s-ar mai uita în ochii mei, cea căreia i-aş spune: "Eşti o nebună obsedată ce trăieşte într-o lume imaginară" sau "Tu, tu, tu, tu! Numai despre tine ştii să vorbeşti, nu ştii să asculţi şi ai nevoie de oameni doar ca să te lauzi!!"
Nu am avut mereu curajul să zic pe faţă tot adevărul, dar am apelat la subtilităţi, jocuri de cuvinte, aluzii mai mult sau mai puţin directe, partea tristă fiind că multe dintre ele s-au transformat în gafe şi nu prea au avut rezultatul scontat...sau nu au fost inţelese?
Ştiu că avem reputaţii de păstrat, o imagine de întreţinut, zâmbete automate şi replici bine gândite, dar ar fi interesant dacă am proclama o zi : "ZIUA ADEVĂRULUI ABSOLUT".
Cine ştie? Poate ar fi exact şutul în fund de care am avea nevoie cu toţii pentru a ne vedea lungul nasului.
4 comentarii:
Toti zicem ca vrem adevarul...dar tot adevarul este cel care ne doare cel mai tare (de cele mai multe ori). Si sunt momente in viata in care toti preferam sa fim mintiti frumos decat sa stim adevarul...
...acum depinde, ca eu tin minte lucrurile alea si cand vad adevarul, scot ochii si nu inteleg ca a fost pt o cauza nobila. Dar eu sunt idioata. Deci nu e regula :)).
Astept sa`mi spui cand e ziua aia si sa aud ce gandesti!
Asa patesc si eu...nu noi suntem idioate Gratzi,ci cei care nu inteleg ca intr`adevar au gresit si se supara degeaba`:|
Eh Eve `!:>
Cate nu gandesc eu !:))
Trimiteți un comentariu