Mi`e dor...

Şi starea asta mă cuprinde doar când e noapte. Doar când nu e nimeni lângă mine, când îmi pot închipui şi când totuşi el lipseşte în neştire. Când o parte simte, iar cealaltă zburdă, când un căţeluş se joacă şi altu' muşcă, când eu mă înfior şi îmi e teamă că ştiu de ce...
Şi nu-mi place când se repetă, nu-mi place când rămân în aşteptare, când timpul meu liber nu e o scăpare. Şi îmi e dor, şi clădesc doar imagini, şi acum mă dor. Mă îmbată luna şi nu înţeleg de ce m-aş lua de lumina ei. E atât de slabă şi totuşi reuşesc s-o zăresc... Şi acel loc e privit de un întreg şi toţi ne legăm de ceva unic. Mie-mi place când tu visezi, eu nu pot, nu vreau, singură nu-mi place. Eu respir şi singură prin lume, dar îmbrăţişarea ta m-ar face să şi trăiesc.
Şi doar ştii că e un joc, si fiecare are un rol, eu rup mii de foi şi sunt o escroacă. Mă joc doar când e foc. Mă ard şi am răni, îmi trec, şi-mi fac altele.
Nu am final, nu pun stop, nu fac găuri în Pământ, nu răscolesc amintiri, ci doar ele pe mine, nu primesc, ci doar dau. Nu lăcrimez, eu doar plâng ca să scap...
Şi cineva are urechi să asculte, ascunderea i-a fost după prima uşă, secretul rămâne acelaşi şi încă nu-l ştie nimeni. Nimeni suntem noi, e bucuria pe care nu toţi o văd, nici noi, dar o simţim.
Şi tăcerea sau evitarea e cauzată de fiecare milimetru ce mă desparte de tine, e vinovată şi muzica şi scaunul pe care stau. Căderea mea e bruscă, iar ameţeala mă ia doar când închid ochii. Se învârte cu mine lumea, sau ea în jurul meu.




Nu cedez, nu sar peste, nu ezit, nu's copil. Eu nu mă cunosc, tu sigur mă ştii...