Leapşă de la Graţi;;)

A. Şapte lucruri pe care le-ai colecţiona de plăcere:

1.Scoici(ador sideful lor)

2.Timbre vechi şi de valoare(...îmi inspiră o poveste nespusă)

3.Brelocuri(sunt înnebunită după aceste lucruşoare caraghioase`:x`prietenii ştiu cum car după mine teancul de brelocuri agăţate la chei :))

4.Amintiri(cred că sunt cele mai importante de colecţionat...gen scrisori,felicitări,jurnale,oracole...toate astea o să-mi amintescă peste ani de întâmplările frumoase pe care le-am trăit şi de oamenii pe care i-am întâlnit..:(

5.Reviste(cred că de prin clasa a V-a tot le strâng...am un dulap plin cu reviste Bravo Girl şi Cool Girl...hmm şi câteva National Geographic :))

6.Bijuterii vechi`:x (chiar dacă nu le port:))

7.Obiecte din jad(Îmi plac foarte mult, indiferent de culoare sau formă...)

B. Şapte lucruri pe care nu le-ai colecţiona:

1. CD-uri cu jocuri...ce prostie:))

2.Cartele telefonice(ce rost au?)

3.Pietre

4.Sticluţe de parfum(din moment ce s-a consumat parfumul...de ce să păstrez sticla?:)

5.Cărţi(am o bibliotecă doar din cărţi pe care le citesc sau pe care intenţionez să le citesc,nu doar pentru designul lor)

6.Şerveţele(dacă văd un şerveţel şi am nevoie de unul în momentul acela îl folosesc fără resentimente:))

7.Clopoţei(dacă nu sunt "in mood"aş lua-o razna la auzul acelor sunete stridente`:|)

C. Ai colecţionat vreodată ceva?

Păi sunt cam obsedată de haine...când sunt tristă,dar totuşi beneficiez de resurse materiale,o şedintă de shopping îmi redă pur şi simplu zâmbetul pe buze:))`.Aaa...şi sunt pasionată de numismatică(monede-cea mai veche e din 1717:x`),cât şi de colecţionarea de bancnote vechi`.

D. Care este cel mai frumos cadou pe care l-ai primit vreodată?

Sunt mai multe...dar(există un dar)cel mai mult mi-a plăcut buchetul de trandafiri albi(îi ador !) primit de la prietenul meu,dăruit  în faţa clasei...a fost o surpriză neaşteptată !`Am rămas perplexă când l-am văzut`:)):x`

E. Ce vrei să primeşti de Crăciun?

Multă multăăăăă dragoste şi atenţie... şi poate un ceas negru mare,cum îmi place mie.:)

Leapşa merge mai departe la Nico şi Florina :)

Raiul versus Iadul...

- Singură...sunt singură. Cât de ciudat e să spui asta… Heeeeeeiiiiii, mă aude cineva?
- Cum adică eşti singură? Nu e adevărat! Minţi!
- Da...sunt singură, ele nu mai sunt...sau cel puţin n-o să mai fie în scurt timp, iar el...vrea să fie fericit.
- Şi lângă tine?
- Nu ţi-am zis? Lângă mine nu e nimeni fericit! Am deosebitul talent de a-i îndepărta pe toţi... Ştii ceva? El era...este..singurul care mă înţelege. În fine, cred că visez prea mult, prea departe, prea bine, prea sigură, prea fericită…Livia!!!!!! Trezeşte-te!!! Pune picioarele pe pământ - aici în lumea reală, unde eşti mică, ignorată, aproape inexistentă, înconjurată de oameni cu vise realizate şi probleme stringente... În fine, ţi-am zis…visez prea mult, prea departe, prea sigur... Am să mă înconjor într-o perdea de vise şi am să mă izolez de toţi!
- Şi de ce nu faci nimic?
- Fac, nu fac, fac, nu fac, fac, nu fac, fac, nu fac...nu mai ştiu...lăsaţi-mă în pace!!!!!!
- Deci, eşti singură?
- Da...
-Ce s-a intamplat cu tine?
- Nimic. Vreau să fie Raiul aici,să fie totul perfect…Ai fost vreodată acolo?
-Da ,pentru că ştiu o tehnică care mă duce sus.E uşor de ajuns în Rai.
-Cum e acolo?
-Frumos, totul e frumos acolo. Toate persoanele frumoase sunt acolo. Raiul e dragoste.
-Zi-mi mai multe…
-Ce poate fi mai magnific decât o pajişte întinsă,decât forma perfectă a florilor,a fluturilor,a căprioarelor care-şi protejează puii,chiar simetria perfectă a fulgului d nea?Acolo binele mânca din carnea mea şi pacea îmi tăia trupul…am fost îmbrăcat în cele mai frumoase şi scumpe haine,îmi turnau îngerii blândeţe peste suflet,iar nimic nu se întampla rău cu mine…peste tot o beatitudine continuă,reverie,solemnitatea şi sentimentul de libertate ieşindu-mi prin toţi porii…
-Ai fost şi în iad?
A zâmbit .Normal că fusese şi în iad.
-Cum e în iad?

-Păi…imaginează-ţi nici foc,nici fum,nici clocote de zmoală…doar o veşnicie goală.Nici ploi de plumb,nici biciuieli.O noapte fără margini în care totu-i şters.Iadul este motorul paroniei ,în care se aud borboroseli hieratice despre cel mai urât coşmar posibil folosind nişte cuvinte scârboase şi gelatinoase,toate combinate cu o stare de perplexitate absolută…Ceva asemănător cu o centrală termică pe bază de bricheţi umani…Da…
-Vezi… şi eu trăiesc un fel de iad,dar unul pe pământ,printre oameni.Cum aş putea face ceva ???

Pentru că trăim în secolul vitezei, ne vine greu să ne oprim, iar când o facem simţim că am făcut ceva greşit.
Pentru că traim în secolul vitezei, trebuie să facem totul mai repede : să ne îndrăgostim mai repede, să facem dragoste mai repede, să iubim mai repede, să ne mutăm mai repede, să ne căsătorim mai repede şi dacă se poate să trăim fericiţi până la adânci bătrâneţi mai repede.
Am uitat să luăm lucrurile treptat, iar când o facem suntem priviţi ca fiind demodaţi. Cosumăm totul la viteza luminii: resurse, relaţii, sentimente, şi apoi ne întrebăm de ce suntem aşa nefericiţi.
Am uitat că fiecare moment are farmecul său şi că fluturaşii pot trăi mai mult decât o zi. Ne epuizăm toată energia "la început" şi ajungem istoviţi "la sfârşit".
Soluţia? Să ne izbim violent de "înainte" şi "înapoi", de "trecut" şi "viitor", de "ceea ce vreau" şi "ceea ce pot" în căutarea fluturilor nemuritori şi sentimentelor nesecătuite de viteza secolului în care trăim.
În ritmul ăsta, nu m-aş mira dacă prima întalnire ar fi direct la primărie, a doua în noul apartament, iar a treia în cabinetul mediculul ginecolog.
Astăzi, trebuie să ştim totul despre persoana de lângă noi din prima, să fim complet naturali în prezenţa ei, fără urmă de mister şi fără niciun secret. Astăzi vrem totul sau nimic şi vrem acum.
Poate ar fi bine să nu ne mai influenţăm atât de mult destinul şi să lăsăm lucrurile să meargă de la sine... Astfel, poate vom ajunge să descoperim sentimente şi emoţii demult uitate sau despre care doar am citit în cărţi şi am văzut în filme.
Şi sincer, dacă secretul fericirii noastre pe termen lung ar fi să luăm lucrurile pas cu pas, nu-i aşa că ar fi păcat să nu încercăm?

1 an si 2 luni...:x

Ahh, dragostea asta, bat-o vina! Face victime mai ceva ca o bombă nucleară… şi iată că şi eu, ca şi celelalte fiinţe vulnerabile, am căzut în capcana ei… A apărut sub forma unui băiat drăguţ, cu ochii căprui şi zâmbet frumos,(pe care apropo, îl cunosc de când eram nişte copii inocenţi şi fără griji) şi mi-a invadat visele şi gândurile! Acum s-a întâmplat şi nu mai am scăpare… când nu-l văd mi-e dor de el,iar când e lângă mine şi-mi vorbeşte, mă emoţionez şi simt acei fluturaşi...
Viaţa pare atât de colorată acum, încât nu-mi mai pasă de detalii şi nimicuri …şi acum mi-aş exprima fericirea printr-un strigăt de bucurie, dar nu pot… nu vreau să trezesc vecinii… Aşa că scriu aici, iar alături pun o poezie care să reprezinte tot ceea ce simt în momentul ăsta şi să nu uit…LA MULŢI ANI,iubite!! Azi s-a împlinit un an şi două luni de când trăim fiorii unei frumoase iubiri…
Mulţumesc că te-am reîntâlnit!:x

 EA caută răspunsuri… EL i le dă…
EA este un copil…  EL o veghează…
EA îl simte… EL nu realizează…
EA e sufletul lui… EL e sufletul ei…
EA plânge… EL îi şterge lacrimile şi le adună într-un sipet!
EA e viaţa… EL o menţine.
EA îl iubeşte… EL o iubeşte!
…şi totul e frumos!

 În viaţa fiecărui EL a existat, există sau va exista o EA.

Ea este cea care îi va schimba viaţa, îi va întoarce lumea cu susul în jos şi va fi mereu "acolo", chiar şi atunci când nu este.

EA îl va învăţa să iubească cu adevarat, să aibă sentimente pe care nu şi-ar fi imaginat niciodată că le poate avea, să-i trezească fluturii adormiţi din stomac chiar şi printr-un sărut virtual.

Pentru EA, el ar muta munţii din loc, ar călca pe ceilalţi în picioare, doar să o ştie fericită. I-ar scrie, i-ar cânta, i-ar spune poveşti, secrete, i-ar desena, ar face lucruri pe care nu credea că o să le facă vreodată.

EA nu ar duce lipsă de nimic, pentru că ar avea în el un prieten, un confident, un iubit şi un amant.

Dacă ar dezamăgi-o, el ar fi în stare să doarmă 2 zile la uşa EI, doar pentru a-şi cere iertare.

Dacă ar vrea să o inşele, de fiecare dată când s-ar apropia de buzele altei fete, o forţă magică l-ar împiedica să i le atingă, deoarece nu sunt ale ei, nu e respireţia ei, nu e mirosul ei...nu e EA.

Dacă EA ar zâmbi l-ar face să-si uite toate grijile şi toate tristeţile şi ar zâmbi şi el.

Dacă EA ar zâmbi...ar obţine totul.

Alături de EA, planurile şi visele capătă sens, valoare şi devin realizabile.

EA ar fi atât de sigură pe iubirea ei, încât ar putea să strige în gura mare cât e de fericitâ, iar dacă cineva i-ar spune contrariul, i-ar zâmbi ironic, i-ar spune cât de mult greşeşte şi ar băga mâna în foc pentru asta.

Fără EA, el ar fi singur, iar cuvântul iubire nu va mai avea niciodată aceeaşi semnificaţie.

Fără EA, ele sunt piese de puzzle, copii nereuşite ale EI, fantome ce-i vor aduce mereu aminte de EA.

Fără EA, viaţa lui ar fi monotonă şi ar intra înr-o rutină continuă. Viaţa lui ar fi o încercare nereuşită de regăsire a EI.

Fără EA, fluturii adormiţi îngheaţă.

Cu toate astea, chiar şi atunci când EA nu este:

- sângele lui va clocoti, pentru că EA este în fiecare celulă a corpului său

- fiecare loc în care au fost va purta amprenta EI..va fi al EI

- va continua să se gândească la EA şi s-o caute în fiecare ea întâlnită

- timpul pentru el va fi întotdeauna cel trecut

- va continua s-o iubească mereu şi mereu şi mereu...pentru că EA...ar fi, cu adevarat, iubita!

PS: EA l-ar iubi la fel atunci când este cu el, fără el sau atunci când a fost cu el...Şi în viaţa fiecărei ea a existat, există sau va exista un EL.

Doar El...

Nimeni nu mi-a mai lăsat amintiri atât de vii imprimate chiar pe pielea mea. Urme ale sărutărilor lui îmi dăinuie încă pe trup… şi le simt! Mici pete trandafirii şi calde… şi mi-e drag să le privesc. Pentru mine sunt ca nişte dovezi şi pot să le ating fără să mă uit la ele, pentru că simt unde sunt… şi mi se trezesc toate simţurile când închid ochii şi le ating, doar pentru că sunt facute de el.

Ce mi-a făcut de îmi e atât de drag?

Alături de el, o clipă nu există, o secundă e nesemnificativă, un minut e ca şi cum n-ar fi, o oră e ca şi un minut, dar oare o noapte…?