joi, noiembrie 11, 2010
O să fie bine !
Publicat de Livia`` la 1:07:00 p.m. 0 comentarii
joi, octombrie 14, 2010
E ca atunci cand...
Incepi sa tremuri, te albesti la fata, incerci sa te trezesti, dar imediat realizezi ca nu dormi, vrei sa vorbesti, dar cuvintele ti se transforma in sughituri, lacrimile iti curg siroaie pe obrajii paralizati si simti cum sufletul tau s-a materializat in sticla si cineva a venit cu un ciocan si ti l-a spart in milioane de bucati, bucati ce se plimba prin tot corpul tau intepandu-te si sufocandu-te, iar dintr-o data te prabusesti la pamant si tot ce poti sa faci este sa-ti lasi sentimentele sa se transforme in hohote de plans, sperand ca astfel sa iasa afara si niciodata sa nu se mai intoarca inapoi.
Ai simtit vreodata cum sufletul ti se rupe, iar tu nu poti face nimic sa-l opresti?
Ai simtit vreodata acea durere sufleteasca insuportabila, care urla in tine, te face sa te izbesti de toti peretii si care iti spune ca nimic nu va mai fi la fel si ca viata ta s-a oprit acolo si ca nimic din ceea ce se va intampla dupa nu ti-o va mai putea aduce inapoi?
Daca da, inseamna ca macar o data ai suferit...
Publicat de Livia`` la 6:17:00 a.m. 0 comentarii
vineri, octombrie 08, 2010
You are important...
Cati dintre voi v-ati privit macar o data ca fiind cel mai important lucru din viata celorlalti?
Cati dintre voi v-ati gandit macar o data, ca daca nu ati fi existat, cei apropiati ar fi avut cu totul si cu totul alta viata...si de cele mai multe ori nu una extraordinara?
Ne ducem existenta intr-un univers in care ne influentam reciproc unii pe altii si de cele mai multe ori, nici macar nu suntem constienti de asta.
Ma intreb...oare cand va fi momentul in care vom striga: eu cine sunt?
Mult timp am crezut ca increderea in oameni este esentiala, ca prietenia adevarata dureaza o viata si ca oamenii nu se pot schimba atat de usor.
Toate convingerile de mai sus, mi-au fost demontate intr-o clipire, cat sa ma intreb daca sunt eu prea inceata, sau lumea merge mult prea repede.
Unii oameni s-au schimbat in oamenii despre care vorbeau ca nu vor sa ajunga niciodata, s-au blocat intr-un cub de sticla pe peretii caruia scrie: NEGARE - NEINCREDERE-UITARE-SINGURATATE-FALSITATE si nu pot sa mai vada si restul cuvintelor.
Ei cred cu desavarsire ca le este bine asa...si ca nu exista altceva mai bun decat ceea ce au...si e atat de gresit, atat de dureros si atat de sfasietor..cu cat realizezi ca tu nu poti face nimic ca sa-i ajunti.
Mereu am pus suflet in tot ceea ce am facut si mai mult decat atat, am pus suflet in fiecare suflet pe care l-am intalnit si de care m-am atasat intr-un mod sau altul.
Uneori...mi-a fost atat de tare trantita usa in fata, fara regret, fara remuscari, fara amintiri, fara inima, incat am inceput sa cred ca unii oameni chiar sunt formati din pietre!
Nici nu-ti imaginezi cat de tare poti influenta persoana de langa tine...si uneori nu tocmai in modul cel mai extraordinar.
Nu cred ca ai sa realizezi niciodata cat de repede poti transforma un suflet bun, intr-un demon nelinistit si fara lumina.
Atat de multa putere avem noi oamenii..si aproape niciodata nu stim sa facem ceva bun cu ea. Mereu distrugem, intristam, ne razbunam, ne razgandim, ne facem negri, si mai negri, din ce in ce mai negri...
Te-ai intrebat vreodata cine va plange dupa tine, atunci cand nu vei mai fi?
Care vor fi persoanele care fara tine vor ramane incomplete?
Te-ai intrebat vreodata cine va sufla usurat la vederea trupului tau uscat?
Te-ai intrebat vreodata in gandul cui vei fi zi de zi?
Te-ai intrebat vreodata cate persoane au si vor avea o viata extraordinara, pentru simplu fapt ca tu ai facut parte din lumea lor?
Raspunsurile la aceste intrebari le vei descoperi cu timpul...sau niciodata, dar este important sa stii ca TU contezi...si ca TU, daca nu esti bun azi, poate nici cel de langa tine nu va fi.
Niciodata sa nu regreti lucrurile pe care le-ai facut cu buna stiinta: din dragoste, prietenie, respect, pentru ceea ce a fost sau pentru ceea ce va fi.
Sa nu regreti, chiar daca, cei pe care ai incercat sa-i ajuti...sunt cei care nu vor sa se mai uite in ochii tai.
Uneori oamenii nu stiu sa-ti ceara ajutorul, nu stiu ca au nevoie de ajutor si nu vor sa creada ca ei trebuie ajutati. Asta nu inseamna ca tu trebuie sa-i lasi...
Daca intr-adevar au insemnat ceva pentru tine, incearca sa fii mereu in umbra lor...astepta ca ei sa vina sa-ti spuna : am nevoie de tine...
Iar daca nu iti vor spune nimic...asta nu inseamna ca nu i-ai ajutat, pentru ca uneori a face nimic..inseamna sa faci totul.
Publicat de Livia`` la 2:23:00 a.m. 3 comentarii
joi, septembrie 16, 2010
Alex velea - Iti multumesc
Publicat de Livia`` la 8:31:00 a.m. 3 comentarii
miercuri, septembrie 15, 2010
Back to school...:|
Vacanţaaaa. Unde e vacanţaaaaa….? Vreau la ea. Nu sunt deloc entuziasmată şi nici împăcată cu gândul că trebuie să mă trezesc din nou la ora 6:30 după trei luni în care m-am trezit în jurul orei 11. School sucks !!! Ciudat însă, pentru că de obicei eram fericită că îmi voi întâlni colegii, treceam peste toate inconvenienţele legate de şcoală, dar acum…fâs,nimic. Probabil pentru că acum m-am ciocnit numai de feţe plictisite, obosite, pline de “aere”, mai ales pline de “egoism”, ca şi când n-am fi colegi, ci nişte străini. Ne-am schimbat, din păcate din rău în mai rău. Între noi există o lege nescrisă, ce ne face să nu băgăm o anumită persoană din clasă în seamă , doar pentru că face parte dintr`un alt grup (da, sunt numai bisericuţe în clasă) cu care nu ai voie să interacţionezi, sau dacă vai, ai făcut o asemenea greşeală, fii sigur că ţi se va reproşa. De ce atâtea prejudecăţi, când am putea fi toţi un grup unit, o gaşcă mare în care să ne simţim bine, nu de care să râzi sau pe care să o bârfeşti? De ce? De ce nu putem fi toleranţi, de ce nu putem să ne acceptăm unii altora ideile? E dezamăgitor, gândindu-ne că suntem totuşi în ultimul an de liceu, în care se presupune că nu e loc de aroganţă !!! Poate vă vin minţile la cap, măi coleguţilor,măi !!! Până şi “ieşeala” noastră de luni, ne-a arătat de fapt cum suntem, pentru că deşi eram toţi la o masă, vorbeam tot în grupuleţe. Ruşinică…fiecaruia dintre noi. Ce am scris aici reprezintă un protest. Nu trebuie decât să lasăm mândria la o parte, să renunţăm la aerele de superioritate, totul pentru ca măcar un an să fim o adevarată echipă şi la bine şi la greu !!! Peace be with you, people !!! Dacă nu asta, sper ca macar întâlnirea de 10 ani să nu arate ca cea de acum.…speranţa moare ultima !!! :))))
:)
Publicat de Livia`` la 7:04:00 a.m. 3 comentarii
luni, septembrie 13, 2010
Rihanna - Only girl
Rihanna - Only Girl (In The World)
Asculta mai multe audio muzica
Publicat de Livia`` la 9:40:00 a.m. 0 comentarii


