miercuri, februarie 09, 2011
Înseamnă nimic.
Cuvintele dor. Cuvintele te fac să zâmbeşti sau să plângi. Cuvintele îţi dau de gândit. Cuvintele te fac să ierţi. Cuvintele te fac să uiţi. Cuvintele te fac să râzi. Cuvintele te pot salva sau nu.
Cuvintele sunt doar cuvinte.
Ele sunt simple sunete care se pierd în vânt şi-şi pierd din semnificatie în timp sau în secunda 2. Cuvintele nu au putere, nu au cum să-ţi facă rău, nu au cum să te lovească şi să te lase să zaci pe podea zile intregi. Cu toate acestea, paradoxal, cuvintele pot face asta.
Ne încredem atât de mult în ele, încât trecem cu vederea lucrurile evidente. De exemplu, cineva ne spune că suntem talentaţi, în schimb pe faţă îi apare o grimasă de zile mari. Ce facem? Evident ne concentrăm pe faptul că acea persoană ne-a spus că suntem talentaţi şi ne zicem că acea grimasă este pur şi simplu un tic de-al ei.
Când am încetat să înlocuim faptele cu vorbe?
Cel mai mult îmi plac cuvintele dintr-o relaţie. Ele sunt memorabile şi de neînlocuit, le considerăm unice, adevărate şi mai ales emoţionante... până ne dăm seama că vorbele fără fapte egal 0.
Să spunem că eşti într-o relaţie de ceva timp. Sunteţi amândoi îndrăgostiţi, fericiti si aveti senzatia ca toata lumea e a voastra. Va uitati unii in ochii celuilalt şi vă spuneţi că nimic nu vă poate despărţi, că pur şi simplu...căutarile s-au terminat şi începeţi să vă faceţi planuri pentru întreaga viaţă.
El sau ea îţi spune că nu îşi imaginează viaţa fără tine, că fără tine nu mai poate trăi, că fără tine nu o să se poată descurca, că tu eşti cel/cea care îi dă echilibru şi că niciodată nu o să te dezamăgească. Apoi, îţi spune că va lupta pentru iubirea voastră, că întotdeauna va veni înapoi, că niciodată nu o să te lase, că se va schimba, că dacă îi spui să plece, ea/el tot nu va pleca.
Urmează afirmarea faptului că nu mai este nimeni ca tine şi nimeni nu o să mai fie vreodată, că doar tu eşti cel/cea care-i poate aduce zâmbetul pe buze, care poate să-l/s-o înţeleagă şi fără de care viaţa nu mai merită trăită.
Cum ar fi toate aceste vorbe frumoase însoţite de faptul că: ea/el nu mai are timp de tine, nu te ia în serios, uită datele importante, mereu te întristează?
Ce rost ar mai avea toate aceste vorbe dacă în cazul unei despărţiri, iubitul/iubita ta nu ar face nimic. Absolut nimic. După ce ţi-a spus şi ţi-a spus şi s-a bătut cu pumnul în masă şi te-a privit în ochi, ea/el pur şi simplu ar lăsa-o aşa.
În aceste cazuri cuvintele nu au nicio valoare, sau cel puţin nu ar trebui să aibă. Sunt nule, spuse de dragul de a fi spuse sau...
Uneori faptele sunt mai presus decât cuvintele, iar faptele însoţite de cuvinte sunt mai importante decât orice : un "te iubesc" şi un sărut sau un "adio" şi o uşă trântită.
Ar fi simplu dacă am putea alege..ori faptele ori cuvintele, din păcate nu suntem în masura de a face această alegere.
Am putea încerca ceva : vorbele, întotdeauna vor fi la fel sau aceleaşi, spuse de alte şi alte persoane pe diferite tonalităţi, faptele îşi păstrează doza de imprevizibil, aşa că hai să nu ne mai încredem atât de mult în cuvinte şi să încercăm să lăsăm mai mult faptele să vorbească...
Publicat de Livia`` la 10:32:00 a.m. 4 comentarii
Abonați-vă la:
Postări (Atom)